Nașteri - Primăria Comunei Florești, Cluj

NASTERE

Unde se înregistrează nașterea?

Întocmirea actului de naştere se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale (municipiu, oraş sau comună), în a cărei rază s-a produs evenimentul.

Cine poate solicita înregistrarea nașterii?

Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere sau a personalului desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea, sau a oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului.

În cât timp de la data nașterii trebuie să solicit înregistrarea nașterii?

Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:
➡️ 30 zile de la data naşterii pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă
➡️ 3 zile de la data naşterii pentru copilul născut mort
➡️ 24 de ore de la data decesului pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 zile

După împlinirea termenului de 30 de zile, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bucureşti. Înregistrarea naşterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării. (art. 14² alin. (1) din Legea nr. 119/1996)

Nedeclararea naşterii în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege constituie contravenţie la regimul actelor de stare civilă şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 150 lei. (art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 119/1996).

Cine poate ridica certificatul de naștere?
Certificatul de naştere se înmânează

– părintelui / părinţilor

– reprezentantului legal (persoanei la care se află în plasament copilul, făcând dovada cu dispoziția de plasament și actul de identitate)

– titularului actului, în cazul adopției / înregistrării nașterii persoanei majore

– persoanei împuternicite, cu procură specială autentificată la notar, sau la misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României din statul respectiv

Procura specială trebuie să fie autentificată (legalizată) de notar în România.

Dacă vă aflaţi în străinătate:procura specială trebuie să fie autentificată (legalizată) de notar, caz în care va trebui să fie supralegalizată sau apostilată (conform Convenţiei de la Haga din 1961),
şi tradusă în limba română, legalizată (atât traducerea, cât şi legalizarea traducerii se întocmesc în România, la notar public)
sau
procura specială poate fi dată la Ambasada / Consulatul României din străinătate.

Procura specială şi traducerea legalizată se depun de persoana împuternicită, în original. Totodată, persoana împuternicită se va prezenta la ghişeu cu actul de identitate, în original.

– avocaților împuterniciți de către titulari sau de către părinții / reprezentanții legali ai acestora, în baza împuternicirii avocațiale emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și funcționarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Statutului profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 64/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Acte necesare

Părinţi căsătoriţi

ℹ️ Obs.
Dacă părinţii poartă nume de familie diferite, este necesară declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public.

În lipsa acordului părinţilor cu privire la numele de familie al copilului, instanţa de tutelă hotărăşte numele copilului şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la S.P.C.L.E.P. / primăria care a înregistrat actul de naştere; certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanţa de tutelă.

În cazul în care căsătoria părinţilor a fost încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă / înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea / înscrierea certificatelor în registrele de stare civilă române; nasterea copilului se înregistrează după transcrierea / înscrierea căsătoriei părinţilor.

Mama copilului a fost căsătorită şi a divorţat în intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului

În conformitate cu prevederile art. 412 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil „Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.”
Astfel, în cazul în care mama copilului a fost căsătorită şi a divorţat în intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului sunt aplicabile prevederile art. 414 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.” (Prezumția de paternitate), precum și ale art. 408 alin. (2) – „Filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate.”, chiar dacă faptul nașterii are loc după desfacerea căsătoriei prin divorț.

Timpul legal al concepției se calculează pe zile, având o durată de 121 de zile, calculându-se de la data nașterii copilului, înapoi până la 180 de zile, iar de la a o sută optzecea zi până la a trei suta zi; întrucât o parte din această perioadă a concepției de 121 de zile se situează în timpul căsătoriei (încă nedesfăcută prin divorţ), înseamnă că nou-născutul beneficiază de prezumția legală de paternitate – copil conceput în timpul căsătoriei, cu toate efectele juridice care decurg din aceasta, inclusiv completarea rubricilor privind tatăl, din certificatul medical constatator al născutului viu, respectiv actul de naştere înregistrat la starea civilă cu datele fostului soț.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil Atât timp cât o legătură de filiaţie legal stabilită nu a fost contestată în justiţie, nu se poate stabili, pe nicio cale, o altă filiaţie, iar potrivit art. 414 alin. (2) din acelaşi act normativ Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

Acte necesare pentru înregistrarea naşterii

➡️ certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
➡️ certificatul de căsătorie (original şi fotocopie);
➡️ sentinţa definitivă / certificatul de divorţ(original şi fotocopie);
➡️ actele de identitate ale părinţilor – foştii soţi (original şi fotocopie);
➡️ actul de identitate al declarantului, după caz.

ℹ️ Obs.
Dacă părinţii – foştii soţi au purtat în timpul căsătoriei nume de familie diferite, este necesară declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public.

Părinţii nu sunt căsătoriţi, iar copilul este recunoscut de tată

➡️ certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
➡️ certificatul de naştere al mamei (original şi fotocopie);
➡️ actul de identitate al mamei (original şi fotocopie);
➡️ certificatul de naştere al tatălui (original şi fotocopie);
➡️ actul de identitate al tatălui (original şi fotocopie);
➡️ în cazul în care copilul este recunoscut de către tată, ambii părinţi vor completa şi semna numai în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, declaraţia din care să rezulte şi numele de familie pe care urmează să-l poarte copilul.

ℹ️ Observație
Declaraţia cu privire la numele de familie al copilului, se dă şi se semnează numai în faţa ofiţerului de stare civilă. Declaraţia cu privire la recunoaşterea copilului de către tată, poate fi dată şi în faţa notarului public, însă pentru purtarea numelui de familie al copilului este necesar şi consimţământul mamei.

Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie şi prenumele copilului, instanţa de tutelă stabileşte numele de familie şi/sau prenumele, după caz. Certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de către instanţa de tutelă.

Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.

Mama copilului nu este căsătorită, iar copilul nu este recunoscut de tată

În acest caz certificatul de naştere al copilului poate fi solicitat numai de către mama copilului.

Mama copilului are vârsta sub 14 ani, iar tatăl nu recunoaşte copilul

a)certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b)certificatul de naştere al mamei (original şi fotocopie);
c) actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei copilului (original şi fotocopie).

Unul dintre părinţi sau ambii părinţi sunt cetăţeni străini

➡️ certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
➡️ paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, sau ai Confederaţiei Elveţiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original şi în fotocopie;
➡️ în cazul cetăţenilor străini ale căror acte de identitate nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se prezintă traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare ale persoanei;
➡️ dacă unul dintre părinţi este cetăţean român se prezintă certificatul de căsătorie al părintilor copilului, înregistrat / transcris în registrele de stare civilă române, (original şi fotocopie);
➡️ dacă ambii părinţi sunt cetăţeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, apostilat / supralegalizat, în original şi fotocopie;

➡️ traducerea legalizată a certificatului de căsătorie;
➡️ dacă părinţii nu sunt căsătoriţi, se prezintă certificatele de naştere, apostilate / supralegalizate, în original şi fotocopie, precum şi traducerea legalizată a acestora;

ℹ️ Obs.:
Când declararea naşterii este făcută de un cetăţean străin necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate.

Înregistrarea naşterii copilului în termenul legal de 30 de zile în lipsa actului de identitate al mamei

În lipsa actului de identitate al mamei, declarantul prezintă:
a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b) fotocopia procesului-verbal întocmit de poliţist cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, certificată pentru conformitate de reprezentatul unităţii sanitare;
c) actul de identitate şi certificatul de naştere al tatălui, în original şi fotocopie; declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.

Naşterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă

a) declaraţia scrisă a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19^1 sau anexa nr. 19^2, din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2011 cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
b) procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
c) certificatul medical constatator al naşterii;
d) actul de identitate al declarantului;
e) actul de identitate şi certificatul de naştere al tatălui, în original şi fotocopie; declaraţia tatălui de recunoaştere a copilului, după caz, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.